Unde ma cazez?

Unde mananc?

De unde cumpar?

Categorii:

  • Auto

    Auto, Scoli de Soferi, Benzinarii ...

  • Constructii

    Amenajari, Firme constructii, Hidroizolatii, ...

  • Divertisment

    Baruri, Puburi, Cluburi, Discoteci, ...

  • Educatie

    Biblioteci, Educatie, Galerii de ...

  • Liberi Profesionisti

    Electricieni, Zidari, Zugravi, Instalatori, ...

  • Lucruri de facut

    Distractii ...

  • Sanatate

    Infrumusetare, Stomatologie, Ginecologie, ...

  • Servicii

    Agentii imobiliare, Avocati, juristi, ...

  • Shopping

    Centre Comerciale, Alimentare, Articole ...

  • Turism

    Hoteluri, Pensiuni , Puncte Turistice, ...

Istoria Sucevei



Teritoriul oraşului Suceava şi împrejurimile sale au fost locuite, aşa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În sec. II-III exista aici o aşezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând şi puternice influenţe romane.

În epoca migraţiei şi în secolele următoare populaţia autohtonă a continuat să vieţuiască pe aceste meleaguri, iar în sec. XIV, în 1388, Suceava este menţionată drept capitală a Moldovei.

Începând cu domnia lui Petru I al Moldovei (circa 1375 - 1391), Cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Ţării Moldovei, această funcţie îndeplinind-o şi în vremea lui Aron Vodă (1592 - 1595), Ştefan Răzvan (1595) şi a Movileştilor. Odată cu Alexandru Lăpuşneanu, reşedinţa domnească s-a mutat la Iaşi.

Lângă oraş s-au aflat două cetăţi, una mai veche la Şcheia, alta puţin mai nouă, ce se vede şi astăzi. Între cele două s-a dezvoltat, încă din prima parte a sec. XIV, oraşul. Cetatea Şcheia, una dintre cele mai vechi cetăţi din Moldova, dar cu o existenţă scurtă, a fost dărâmată în timpul lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a Sucevei a avut timp de trei secole un rol important în viaţa politică a Moldovei.

În evul mediu, oraşul era populat cu români, dar şi cu germani, maghiari şi armeni, ultimii având dreptul de a-şi alege un şoltuz propriu (ce purta numele de "voit").

Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus ţara timp de 32 de ani, mărind cetatea şi întărindu-i zidurile. În 1401, aici s-a stabilit şi Mitropolia Moldovei.

În 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar oraşul Suceava era menţionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum şi a unor mărfuri de export ale Moldovei.

Epoca de apogeu avea sa fie însă în timpul lui Ştefan cel Mare (1457 - 1504). În vara anului 1476, ambiţiosul Mohamed II şi-a încercat norocul sub zidurile cetăţii, dar dârza rezistenţă a moldovenilor i-a frânt voinţa victoriei şi l-a silit să se retragă în mod ruşinos. Ştefan făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de aparare. În 1497, 21 de zile şi nopţi în şir, tunurile leşilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forţa armelor.

La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credinţă marelui voievod care se intitula „domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei“. Suceava primeşte oştile marelui voievod Mihai. Apoi, asupra oraşului s-au aşezat însă vremuri grele, intrând tot mai mult în anonimat.

În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia şi Rusia (1768 - 1774), Austria a primit o parte din teritoriul Moldovei, în care se afla şi Suceava (graniţa cu România trecea chiar pe la sud-est de oraş). Timp de un secol şi jumătate acest teritoriu a făcut parte din Imperiul Hapsburgic, primind numele de Bucovina. Suceava a fost al doilea oraş, după Cernăuţi, al Bucovinei.

După izbucnirea primului război mondial, foarte mulţi bucovineni au fugit în Moldova şi s-au înrolat în armata română.


Stema oraşului


Stema oraşului Suceava: în scut, pe câmp de azur, o cetate crenelata roşie, cu şapte turnuri, dotată cu ferestre luminate negru şi aşezată pe o câmpie verde; în faţa construcţiei Sfântul Gheorghe ecvestru, de argint, nimbat de aur, străpunge cu lancea un balaur, de asemenea, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din cinci turnuri, din care iese stema Moldovei: capul de bour cu gât cu tot şi cu stea între coarne.

Semnificaţia - Sfântul Gheorghe, considerat în epocile feudală şi modernă, purtătorul de biruinţă al creştinătăţii - evocă faptul că oraşul s-a remarcat în lupta anti-otomană. Capul de bour, plasat deasupra coroanei murale, evocă faptul că această urbe a fost odinioară capitala Moldovei.

Vrei sa iti faci cunoscute ideile? Implica-te!

Doresti sa participi la dezvoltarea suceava360.ro si bucovina360.ro?

Trimite-ne un email cu informatii despre tine la adresa office@suceava360.ro.

Newsletter

Aboneaza-te pentru a primi pe mail noutati saptamanal

Aboneaza-te la newsletter